COLORÍT, colorituri, s. n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație. ♦ Culoare. 2. Fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanță expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito. Vezi definitia »

HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite. Vezi definitia »

vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte Vezi definitia »

CIANÍT s. n. (min.) disten. (< fr. cyanite) Vezi definitia »

TACÍT, -Ă adj. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles. (< fr. tacite, lat. tacitus) Vezi definitia »