Definita cuvantului anacolut
ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anacolut
cunoscut in formula magica „hai sictir” Vezi definitia »
DEBÚT s.n. Început, primii pași făcuți de cineva într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). [< fr. début]. Vezi definitia »
bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte Vezi definitia »
CRUT s. n. crotă. (< engl. krwth) Vezi definitia »
FIZIOTERAPEÚT, fizioterapeuți, s. m. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv). Vezi definitia »