Definita cuvantului flanca
FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu flanca
îndricá, pers. 3 sg. îndrícă, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica. Vezi definitia »
REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr. réunifier) Vezi definitia »
YÚCCA s.f. (Bot.) Plantă liliacee din India și America, aclimatizată în țările temperate. ♦ Fibră textilă obținută din această plantă. [Scris și yuca. / < engl., fr. yucca, cf. fr., sp. yuca]. Vezi definitia »
ca pula;a umbla iorga=a umbla ca pula Vezi definitia »
despicá (despíc, despicát), vb. – 1. A tăia lemnul în sens longitudinal. – 2. A tăia, a trece prin, a străpunge. – 3. (Refl.) A se crăpa, a se deschide, a se desface. – Mr. disic, dischic, megl. dispic. Lat. dēspicāre, „a despica pîntecele, a goli animalul sacrificat” (Densusianu, Hlr., 169; Candrea, Rom., XXXI, 307; Pușcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat., cf. Meillet-Ernout; de la „a despica pîntecele” se ajunge cu ușurință la „a despica” în general. Totuși, Tiktin pare a ignora originea acestui cuvînt, iar Candrea și Scriban pleacă de la spicum. – Der. despicătură, s. f. (înv., bucată dintr-un animal sacrificat; bucată; așchie). Vezi definitia »