PÚPĂ², pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa. Vezi definitia »

DIGITALÍNĂ s.f. Principiu activ extras din frunzele de digitală, care este întrebuințat mai ales în tratamentul unor boli de inimă și ca diuretic. [< fr. digitaline]. Vezi definitia »

sedélnă, sedélne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală. Vezi definitia »

MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă. Vezi definitia »

RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură. Vezi definitia »