PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti¹; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti¹ + suf. -eală. Vezi definitia »

cămílă (cămíle), s. f. – 1. Mamifer rumegător cu una sau două cocoașe. – 2. Joc popular. – Mr. cămilă. Ngr. ϰαμήλα, din gr. ϰάμελος (Roesler 571; Murnu 10); cf. alb. gamilë, bg., sb. kamila. După Conev 57, rom. provine din bg. Vezi definitia »

CĂPRIOÁRĂ, căprioare, s. f. Femela căpriorului, fără coarne, mai mică decât acesta. [Pr.: -pri-oa-] – Lat. capriola. Vezi definitia »

școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »

GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine) Vezi definitia »