pipăitór, pipăitoáre, adj., s.f. și n. (înv.) 1. (adj.) care pipăie. 2. (adj.) palpabil. 3. (s.f.; reg.) antenă (la albine). 4. (s.n.; reg.) coș de nuiele (fără fund) pentru prins pește. Vezi definitia »

preroditór, preroditoáre, adj. (înv.) care dă roade îmbelșugate. Vezi definitia »

HALÓR s.m. Muncitor care lucrează la halajul navelor. [< fr. haleur]. Vezi definitia »

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor. Vezi definitia »

PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor. Vezi definitia »