ușchi, ușchesc I. v. t. a fura. II. v. r. 1. a înnebuni, a se sminti. 2. a se retrage în grabă; a pleca precipitat, a fugi. 3. a pleca în străinătate cu intenția de a nu se mai întoarce în țară. Vezi definitia »

hi interj. – Servește la mînat caii. – Var. hăi, hîi. Mr. i. Creație expresivă, cf. hai. Pușcariu 772 și Pascu, I, 104 o consideră imper. al lat. ire. Vezi definitia »

únchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn). Vezi definitia »

numai ochi și urechi expr. foarte atent. Vezi definitia »

phi / phii (fam.) interj. Vezi definitia »