țâțoancă, țâțoance s. f. (pop.) v. țâță (1). Vezi definitia »

CAVÉRNĂ, caverne, s. f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna. Vezi definitia »

guristă, guriste s. f. solistă vocală a unei formații muzicale (orchestră, taraf etc.). Vezi definitia »

MÍLĂ s.f. Unitate de măsură pentru lungimi, ale cărei mărimi variază în diverse țări. ◊ Milă marină = măsură de lungimi maritime, egală cu 1852 m. [Cf. lat. mille]. Vezi definitia »

ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. Vezi definitia »