ESTETÍSM s.n. (Lit.) Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. [Cf. fr. esthétisme]. Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s. n. moment distinct al istoriei literare, marcat de Mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc. ◊ tendința de a prelua și cultiva teme și motive eminesciene. (< eminescian + -ism) Vezi definitia »

FRACȚIONÍSM s. n. acțiune desfășurată de o fracțiune (2). (< fr. fractionnisme) Vezi definitia »

OPERAȚIONALÍSM s. n. curent în metodologia și filozofia științei contemporane care consideră că semnificația noțiunilor utilizate în știință se reduce la operațiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noțiuni. (< engl. operationalism) Vezi definitia »

BIOMORFÍSM s. n. interpretare a particularităților psihice ca fiind determinate de particularități morfologice constituționale. (< fr. biomorphisme) Vezi definitia »