BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif) Vezi definitia »

ABLATÍV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr și caz cu fostul subiect al propoziției secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif]. Vezi definitia »

DEPRECIATÍV, -Ă adj. Care arată lipsă de considerație, care are o notă de batjocură. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciatif]. Vezi definitia »

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-. – Var.: pejoratív, -ă, adj.] – Din fr. péjoratif. Vezi definitia »

DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus. Vezi definitia »