DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant]. Vezi definitia »

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant. Vezi definitia »

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent) Vezi definitia »

RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens) Vezi definitia »

ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant]. Vezi definitia »