mor interj. – Imită vocea ursului. Creație expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urși și alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s. n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiție (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Pușcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s. f. (mormăit; bombănit); mormăit, s. n. (acțiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie). Vezi definitia »

RESPIRATÓR, -OÁRE /RESPIRATÓRIU, -IE I. adj. referitor la respirație. II. adj., s. n. (aparat) care asigură respirația. (< fr. respiratoire) Vezi definitia »

SEMITÂRÂTÓR, -OÁRE, semitârâtori, -oare, adj., s. f. (Plantă) cu tulpina întinsă parțial pe pământ. – Semi- + târâtor. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓR, -OÁRE adj. referitor la funcțiile motrice prin activitatea nervoasă superioară. ♦ centru ~ = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitări nervoase, ca răspuns la un stimul fizic. (< fr. psychomoteur) Vezi definitia »

LABORATÓR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale sau aplicate. [Var.: (înv.) laboratóriu s. n.] – Din germ. Laboratorium, fr. laboratoire. Vezi definitia »