ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia. Vezi definitia »

MESSÍRE s.m. Titlu dat anumitor personaje înalte. ♦ Termen de adresare către un preot, un avocat, un medic în Franța medievală; jupâne. [< fr. messire]. Vezi definitia »

CAȘARE (‹ germ.) s. f. 1. Operație de aplicare pe țesuturi a unui strat de substanțe peliculogene pentru obținerea imitațiilor de piele (a pielii artificiale). 2. Cașurare. Vezi definitia »

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi²; altoit¹, altoială. – V. altoi². Vezi definitia »

DIZGRAȚIÉRE s.f. Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. [< dizgrația]. Vezi definitia »