Definita cuvantului autoînsămânțare
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autoînsămânțare
PĂȘUNÁRE s. f. Acțiunea de a pășuna. – V. pășuna. Vezi definitia »
ELUVIONÁRE s. f. ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către cele superioare. (după fr. éluvionnement) Vezi definitia »
DORSALIZÁRE s.f. Dezvoltare anormală a ultimei vertebre cervicale. [După fr. dorsalisation]. Vezi definitia »
SUBSUMÁRE, subsumări, s. f. Acțiunea de a subsuma și rezultatul ei; includere, încadrare, subordonare. – V. subsuma. Vezi definitia »
DEVIRUSÁRE, devirusări, s. f. (Inform.) Acțiunea de a devirusa și rezultatul ei. – V. devirusa. Vezi definitia »