PEHBLÉNDĂ s. f. Oxid natural de uraniu cristalizat, de culoare neagră ca smoala și cu luciu gras. – Din fr. pechblende, germ. Pechblende. Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »

SALÁTĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta. Vezi definitia »

brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93). Vezi definitia »

PORTĂREÁSĂ, portărese, s. f. Femeie care are sarcina de a păzi intrarea unei instituții, a unei case etc. ♦ Soția portarului (1). – Portar + suf. -easă. Vezi definitia »