CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »

sorbăcăiálă, s.f. (reg.) sorbitură. Vezi definitia »

motoșínă, motoșíni, s.f. (reg.) 1. smoc de fire de păr. 2. săculeț. Vezi definitia »

MIXOMATÓZĂ s.f. (Med.) 1. Stare caracterizată prin formarea de mixoame multiple. 2. Boală infecțioasă a iepurilor de casă, provocată de un ultravirus. [< fr. myxomatose]. Vezi definitia »

FÚGĂ s. f. compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< it. fuga) Vezi definitia »