LEICÚȚĂ², leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică²; pâlnioară. – Leică² + suf. -uță. Vezi definitia »

pătrăúlă s.f. (reg.) trasul de seară al clopotului; clopotul care se trage. Vezi definitia »

MEDIATÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice, discuri etc. ◊ încăpere școlară pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale, la învățarea limbilor străine. (< fr. médiathèque) Vezi definitia »

LOZÍNCĂ s. f. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate. ◊ placardă, afiș etc. cu o astfel de chemare. (< germ. Lösung) Vezi definitia »

HAPLOBIÓZĂ s. f. 1. însușirea de a fi haplobiont. 2. haplofază. (< fr. haplobiose) Vezi definitia »