Definita cuvantului frământare
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frământare
ȘAGRINÁRE s.f. Acțiunea de a șagrina și rezultatul ei. [< șagrina]. Vezi definitia »
DIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [< dirija]. Vezi definitia »
COMBÁTERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate]. Vezi definitia »
despre fenomen/fenomene; primit/primite in constiința empirică (Immanuel Kant, Critica rațiunii pure) Vezi definitia »
ÎMPUNGĂLÍRE s. f. v. împungăli. [DLRM] Vezi definitia »