ALCHIMÍE s. f. 1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”) 2. subtilitate, analiză subtilă. (< fr. alchimie, lat. alchemia) Vezi definitia »

DISCORÍE s. f. deformare a pupilei. (cf. gr. kore, pupilă) Vezi definitia »

CEAPRĂZĂRÍE², ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -ărie. Vezi definitia »

PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. Vezi definitia »

-AMUZÍE² elem. „surditate”, „disonanță”. (< fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia) Vezi definitia »