MAGÍE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracție, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie. Vezi definitia »

ABLÚȚIE s.f. v. abluțiune. Vezi definitia »

HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie) Vezi definitia »

FITOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor. (< engl. phytopharmacology) Vezi definitia »

CRIPTORHIDÍE s.f. Oprire a testiculului într-o parte a traiectului de coborâre. [Gen. -iei. / < fr. cryptorchidie, cf. gr. kryptos – ascuns, orchis – testicul]. Vezi definitia »