Definita cuvantului frontieră
FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frontieră
JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală. Vezi definitia »
MÚRĂ s. f. (mar.) 1. parâmă care fixează colțul de vânt al unei vele (la velierele mari). 2. parâmă care întinde spre pupă colțul de jos al velei. ♦ ~ la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord). (< it. mura) Vezi definitia »
METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis) Vezi definitia »
hăciúgă s.f. (reg.) desiș (de fag, de brad), hățiș, boroagă. Vezi definitia »
CATÁLPĂ s. f. arbore ornamental cu frunze foarte mari și flori dispuse în ciorchini, originar din America de Nord. (< fr., engl. catalpa) Vezi definitia »