HARȚÁBĂ s.f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri ușoare. Vezi definitia »

CARIÓLĂ, cariole, s. f. Trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. carriole, it. carriola. Vezi definitia »

știreágă s.f. (reg.) oaie stearpă. Vezi definitia »

METÓPĂ s. f. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri. (< fr. métope, lat. metopa) Vezi definitia »

străghiáță, s. f. – Caș, brînză de vaci. – Var. stereghiață, Banat străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origien incertă. După Pascu, I, 68 și Arch. Rom., VI, 265, din lat. (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea, GS, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum. Mai probabil der. de la stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Der. străgheța, vb. (Olt., a coagula). Vezi definitia »