Definita cuvantului fruntar
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fruntar
ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar. Vezi definitia »
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire]. Vezi definitia »
CELULÁR, -Ă adj. De natura celulei; format din celule. ♦ Regim celular = regim special în închisori, constând în izolarea severă a deținuților în celule individuale. [Cf. fr. cellulaire]. Vezi definitia »
patrunghiár, -ă, adj. (înv.) patrunghiular, patrulater. Vezi definitia »
LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar. Vezi definitia »