NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius) Vezi definitia »

CEFALOTORÁCE, cefalolorace, s. n. Segment al corpului, la arahnide și la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. – Din fr. céphalothorax, it. cefalotorace. Vezi definitia »

VICE- Element prim de compunere savantă însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive – nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca și]. Vezi definitia »

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul Vezi definitia »

SELF-SERVICE s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: self-sérvis] – Cuv. engl. Vezi definitia »