régulă (regule), s. f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s. f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s. n. (normă; Arg., copulație); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, s. m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s. f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”. Vezi definitia »

PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță. Vezi definitia »

țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare. Vezi definitia »

MINIMOTORÉTĂ, minimotorete, s. f. Motoretă de mic litraj. – Mini¹- + motoretă. Vezi definitia »

premenitúră, premenitúri, s.f. (reg.) 1. primenire. 2. (la pl.) primeneli, lenjerie curată. Vezi definitia »