béznă (bézne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna). Vezi definitia »

EUROPIÁȚĂ s. f. denumire generică dată piețelor de capital, pe care se efectuează depuneri bancare și împrumuturi în eurodolari. (< euro¹- + piață) Vezi definitia »

SCHÉMĂ s. f. 1. plan, proiect cuprinzând doar liniile, ideile generale ale unei lucrări, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafică simplificată, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei construcții, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzând denumirea posturilor și retribuțiile respective ale unei întreprinderi sau instituții. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema) Vezi definitia »

RUJALÍNĂ, rujaline, s. f. (Bot.) Nalbă. – Din rujă. Vezi definitia »

CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura. Vezi definitia »