cireáșă (ciréși), s. f. – Fructul cireșului. – Mr. țeriașă, megl. cireașcă. Lat. cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Éléments, 33; Pușcariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerásce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjèrši (Meyer 224). Der. cireș (mr. țireșiu, megl. țireș), s. m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; cireșar, s. m. (vînzător de cireșe; luna iunie); cireșel, s. m. (luna iunie); cireșiu, adj. (roșu ca cireașa). Bg. čereša, pe care Conev 48 îl consideră greșit drept etimon al rom., provine cu siguranță din rom. (direct din lat. după Mladenov 682). Vezi definitia »

NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe. Vezi definitia »

valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne Vezi definitia »

ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1). 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că. Vezi definitia »

AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. – Din auto² + gară. Vezi definitia »