pripói¹, pripoáie, s.n. (reg.) ospăț oferit de părinții mirelui după cununie (și la care mesenii oferă daruri mirilor). Vezi definitia »

vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă. Vezi definitia »

năbói¹, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer. Vezi definitia »

SOI³, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy. Vezi definitia »

hoí, hoiésc, vb. IV refl. (reg.) a se drăgosti (feciorii și fetele), a se dezmierda, a se honcăli. Vezi definitia »