CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur) Vezi definitia »

DEMITIZATÓR, -OÁRE, demitizatori, -oare, adj. Demitizant. – Demitiza + suf. -tor. Vezi definitia »

EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol.; adesea adjectival) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare. 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector. Vezi definitia »

vapór (navă) s. n., pl. vapoáre Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »