COMUNÍSM s. n. 1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga. ◊ ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică. 3. ~ științific = socialism științific. (<fr. communisme) Vezi definitia »

IMOBILÍSM s. n. atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice inovație, progres etc. (< fr. immobilisme) Vezi definitia »

ACTIVÍSM s. n. 1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții. 2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății. (< fr. activisme) Vezi definitia »

ELECTROMAGNETÍSM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme) Vezi definitia »

COLOCVIALÍSM s. n. 1. colocvialitate. 2. cuvânt, expresie din limbajul colocvial. (<engl. colloquialism) Vezi definitia »