ESTIVÁȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation) Vezi definitia »

TIMOLOGÍE s.f. (Fil.) Axiomatică. [Gen. -iei. / cf. it. timologia < gr. time – valoare, logos – studiu]. Vezi definitia »

ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution]. Vezi definitia »

CALCEDÓNIE s. f. varietate de cuarț translucidă, cristalizată, albă, cenușie sau albăstruie, piatră semiprețioasă, abraziv etc. (< fr. calcédonie) Vezi definitia »

PATELOPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a rotulei fracturate. [Gen. -iei. / < fr. patelloplastie]. Vezi definitia »