Definita cuvantului fuior
FUIÓR, fuioare, s. n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fuior
sturziór, sturzióri, s.m. (reg.) sturz mic; sturzișor, sturzel, sturzuleț. Vezi definitia »
ASALTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asaltează. (< it. assaltatore) Vezi definitia »
CONFÍTEOR s. n. rugăciune catolică spusă în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. (< lat. confiteor, eu mărturisesc) Vezi definitia »
INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Vezi definitia »
TRUFICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în truficultură. (< fr. trufficulteur) Vezi definitia »