ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. Vezi definitia »

FAȚETÁRE s.f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. [< fațeta]. Vezi definitia »

CALCINÁRE, calcinări, s. f. Acțiunea de a calcina. Vezi definitia »

RADIÉRE¹, radieri, s. f. Faptul de a radia¹; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia¹. Vezi definitia »

STÁRE, stări, s. f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. Spec. Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V. sta. Vezi definitia »