Definita cuvantului curătură
CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura2 + suf. -(ă)tură
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu curătură
PERCAÍNĂ s.f. Pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală. [Pron. -ca-i-. / < fr. percaïne]. Vezi definitia »
matúlă, matúle, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietarul lor. 2. năvod. Vezi definitia »
NECRÓPOLĂ s. f. 1. (ant.) cimitir. 2. cavou, criptă. (< fr. nécropole, gr. nekropolis) Vezi definitia »
VERVÉNĂ, vervene, s. f. (Bot.; franțuzism) Verbină. – Din fr. verveine. Vezi definitia »
țârțăríță, țârțăríțe, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. oreșniță. 3. neghină. Vezi definitia »