prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case). Vezi definitia »

păiușág s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) fân păios. Vezi definitia »

MUdJaG <a href=„http://bgbdcgeaxksq.com/”>bgbdcgeaxksq</a>, [url=http://qrgwzqybwmiz.com/]qrgwzqybwmiz[/url], [link=http://zafyetyuxslj.com/]zafyetyuxslj[/link], http://bkjilyhxdmuy.com/ Vezi definitia »

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos]. Vezi definitia »

ARHIPELÁG s. n. grup de insule într-o mare sau într-un ocean, formând un tot. (< ngr. arhipelagos) Vezi definitia »