MACÁC s.m. Specie de maimuță cu capul turtit și cu coada scurtă, care trăiește în sud-estul Asiei. [< fr. macaque, cf. port. macaco < cuv. bantu]. Vezi definitia »

veác (-curi), s. n. – 1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ. – Der. vecie, s. f. (eternitate); vecinic (var. veșnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veșnicie), s. f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a viețui, a trăi; înv., a trăi veșnic, a fi nemuritor). Vezi definitia »

oác interj. – Imită orăcăitul broaștei. – Var. oacaca, oatata. Creație expresivă, cf. orac. – Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi); ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei). Vezi definitia »

ilhác s.n. (înv., în loc. vb.) a face ilhac = a anexa. Vezi definitia »

trictrác, trictrácuri, s.n. (înv.) 1. joc de table. 2. tabla pe care se joacă. Vezi definitia »