STANDOÁLĂ, standoale, s. f. (Reg.) Hambar, coșar în care se păstrează grânele. – Din ucr. stodola. Vezi definitia »

CIUFULEÁLĂ, ciufuleli, s. f. Faptul de a ciufuli. – Ciufuli + suf. -eală. Vezi definitia »

ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (În sintagma) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului. 4. Fig. Mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a învinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc. – Lat. arma. Vezi definitia »

PARAMORFÓZĂ s.f. Proces de transformare a structurii corpurilor, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. [< germ. Paramorphose]. Vezi definitia »

NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță. Vezi definitia »