paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță. Vezi definitia »

GRAVÉLĂ s. f. calcul la rinichi sau la vezica urinară. (< fr. gravelle) Vezi definitia »

OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. Vezi definitia »

COSMOFÍZICĂ s. f. știință de graniță cu elemente din cosmologie și geofizică. (< fr. cosmophysique) Vezi definitia »

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana. Vezi definitia »