PIOLÉT s. m. baston în alpinism, care are la capăt un fel de mic târnăcop. (< fr. piolet) Vezi definitia »

ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. (Livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. Vezi definitia »

CABINÉT s. n. I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție. 2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva. 3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase. (< fr. cabinet) Vezi definitia »

CUARTOLÉT s. n. elem. cvartolet. Vezi definitia »

CUZINÉT s. m. 1. piesă în formă de cilindru sau din două părți semicilindrice care căptușește un lagăr (II) și vine în contact direct cu axul mașinii. 2. placă între două elemente de construcție pentru susținerea celui de deasupra și transmiterea eforturilor la cel inferior. (< fr. coussinet) Vezi definitia »