tupilúș, tupilúșuri, s.n. (reg.) ascunziș; (adv.) pe ascuns, furiș. Vezi definitia »

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. Vezi definitia »

ceaúș, ceaúși, s.m. (înv.) 1. funcționar inferior al Sultanului turcesc (ușier, curier, aprod). 2. funcționar inferior în țările române cu aceleași funcții: ușier, curier, aprod. 3. căpetenie, comandant, șef, vătaf al slugilor. 4. grad vechi în armată (căprar). 5. mijlocitor între plutași și expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore. Vezi definitia »

făéș, -ă, adj. (reg.) 1. de soi bun, de neam bun; ales, nobil. 2. (despre oameni) arătos, chipeș, chipos, bine făcut, frumos; zdravăn, voinic. Vezi definitia »