Definita cuvantului pair
PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pair
DEXTROGÍR, -Ă adj. (Despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. [< fr. dextrogyre, cf. lat. dextra – dreapta, gyrus – rotire]. Vezi definitia »
SEPTEMVÍR s.m. Fiecare dintre cei șapte preoți însărcinați să supravegheze celebrarea jocurilor publice în vechea Romă. [< lat. septemvir < septem – șapte, vir – bărbat]. Vezi definitia »
știr (-ri), s. m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iștir. – Der. știri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); știros, adj. (acid, acerb). Vezi definitia »
ștafír s.n. (reg.) trusou, zestre. Vezi definitia »
știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele). Vezi definitia »