LEONÍN¹, -Ă adj. (Liv.) (Ca) de leu. ◊ (Fig.) Contract leonin = contract prin care una dintre părți își asigură un câștig mai mare în dauna celeilalte. [Pron. le-o-. / < fr. léonin, cf. lat. leoninus]. Vezi definitia »

DEBREȚÍN s.m. Un fel de cârnat preparat din carne în intestine subțiri de porc, care se consumă prăjit sau fript la grătar. [Cf. germ. Debreziner < Debrețin – oraș în Ungaria]. Vezi definitia »

plin (plínă), adj. – 1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (S. n.) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Lat. plenus (Pușcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio. – Der. plinătate, s. f. (plenitudine), format după fr. plénitude; plineală, s. f. (înv., îndeplinire, executare silită); plinuț, adj. (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadență; refl., a-și găsi nașul, a i se înfunda), se consideră îndeobște ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Pușcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din sl. (na)plŭniti; neîmplinit, adj. (neexecutat; imperfect); împlinitor, s. m. (înv., executor); deplin, adv. (împlinit; adj., complet); deplinătate, s. f. (plenitudine); îndeplini, vb. (a executa). – Cf. suplini. Vezi definitia »

RECHÍN s. m. 1. pește marin răpitor, fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (fig.) om lacom și lipsit de scrupule. (< fr. requin) Vezi definitia »

SUBÓRDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre) Vezi definitia »