gáidă (gáide), s. f. – 1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida. – Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă. Vezi definitia »

tinctúră (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX). Vezi definitia »

NEÎNDEMẤNĂ s.f. (Înv.) Situație nefavorabilă, stare rea; ananghie. ◊ Expr. A fi la neîndemână = a se afla într-o situație critică, a fi la strâmtoare. Vezi definitia »

-SPÍRĂ² elem. spiri-. Vezi definitia »

primblúță, primblúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului; pulțău, pretcă. Vezi definitia »