HIPOSMÍE s. f. hipoestezie a mirosului. (< fr. hyposmie) Vezi definitia »

NANOMELÍE s.f. Anomalie congenitală constând din scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. nanomélie, cf. gr. nanos – pitic, melos – membru]. Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »

PLĂIEȘÍE, plăieșii, s. f. (În evul mediu) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie. Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE s.f. Separarea oscilației de frecvență joasă (audio frecvență) de unde purtătoare de înaltă frecvență; demodulare. [Cf. fr. démodulation, germ. Demodulation]. Vezi definitia »