ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. – Fr. astronomie (lat. lit. astronomia). Vezi definitia »

TAXONOMÍE s.f. 1. Știință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii. ♦ (P. ext.) Știința legilor de clasificare. 2. (Biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciilor. [Gen. -iei, var. taxinomie s.f. / < fr. taxonomie, cf. gr. taxis – ordine, nomos – lege]. Vezi definitia »

ENTEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie) Vezi definitia »

REAPARÍȚIE s. f. faptul de a reapărea. (< fr. réapparition) Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »