SAPÉLLI s. m. arbore de origine africană, cu lemnul tare, roșu-brun, cu luciu auriu, fibra ondulată, textură fină, cu miros aromatic de cedru, folosit în ebenisterie. (< fr. sapelli) Vezi definitia »

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »

nădășlí, nădășlésc, vb. IV refl. (reg.) a căuta să afle o taină; a spiona. Vezi definitia »

oșmelí, oșmelésc, vb. IV (reg.) a lovi, a bate. Vezi definitia »

SIMILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „asemănător”, „similar”, „asemenea cu”. [Var. simil-. / < fr. simili-, cf. it. simile, lat. similis]. Vezi definitia »