GARANȚÍE, garanții, s. f. Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații (materiale); (concr.) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi ținută. ◊ Loc. vb. A lua pe garanție = a garanta. ◊ Expr. Pe garanția cuiva = pe răspunderea cuiva. A da garanție = a da asigurări că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanție de... = a se prezenta astfel încât să trezească încrederea, să ofere siguranță. – Din fr. garantie, it. garanzia. Vezi definitia »

ORFEVRERÍE s.f. v. orfevrărie. Vezi definitia »

HETERODOXÍE s. f. elem. eterodoxie. Vezi definitia »

NEUROPLEGÍE s.f. Stare patologică manifestată prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuroplégie, cf. gr. neuron – nerv, plege – lovire]. Vezi definitia »

PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. Vezi definitia »