EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. Vezi definitia »

ASTROFOTOGRAFÍE s. f. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor. (< fr. astrophotographie) Vezi definitia »

MONOBLEPSÍE s.f. Defect al vederii constând în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere]. Vezi definitia »

jaluzíe¹ s.f. (înv.) oblon, jaluzea, stor, transparent. Vezi definitia »

PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală, logos – știință]. Vezi definitia »