diosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile IDIOSINCRAZIE Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

LEPROLOGÍE s. f. studiul leprei. (< fr. léprologie) Vezi definitia »

HIPOTONÍE s.f. 1. Hipotonicitate. 2. Scădere a tonicității musculare. 3. Hipotensiune. [Gen. -iei. / < fr. hypotonie, cf. gr. hypo – sub, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio) Vezi definitia »

TIFLOTOMÍE s. f. incizie a cecului². (< fr. typhlotomie) Vezi definitia »