DESCUAMÁ, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare. Vezi definitia »

CHIRAMA é CHIRAMO de la chira-mo doamna mea (grec) „iata, boieri Domnia voastra, vin si chiramele” Nicolaie Filimon „Cicoii vechi si noi” Vezi definitia »

Problema factualitatii unei obligatii este aceea a aptitudinii ei de a fi adevarata din cauza ca urmareste sa enunte un fapt (nu are deci alta functie).> capacitate de adevar; expresivism; proiectivism. Sursa: Dictionar de filosfie, Oxford Vezi definitia »

ulamá (-ále), s. f. – Ciucure, franj. Tc. ulama (Candrea). Vezi definitia »

sunama sau suna-ma? Vezi definitia »